Într-o seară pe la începutul lui februarie mă trezesc cu următoarea întrebare: „Am primit o invitație la un spectacol organizat de Moncler. E în Londra, vrei să mergem?” Da, în Londra peste 2 săptămâni! Nu mor de încântare să planific o călătorie așa din scurt, dar norocul este că avem zbor direct, o raritate din locația în care trăim și am găsit cazare foarte aproape de eveniment. Cum mi s-a părut o oportunitate rară, să particip la un spectacol de modă în timpul Fashion Week tocmai în Londra, am zis hai, mergem.

Normal, pe lângă noi, mulți alții. Capacitatea ar fi fost de zece mii de persoane, doar că s-au înscris de trei ori mai mulți. Am avut intenția să ajungem mai devreme la Olympia, dar am avut o jumătate de zi de rătăcit prin Londra. În plus strada pe care veneam noi dinspre hotel dădea în spatele sălii, pe unde intrau VIPurile și deci mulți fotografi se buluceau să prindă instantaneul câștigător. Până ne-am lămurit noi pe unde se intră, se făcuse deja o coadă imensă, pe lângă care tot mergeam și nu se mai termina. La un moment dat, al meu hotărăște că dacă stam acolo nu intrăm, așa că am făcut tura înapoi și ne-am așezat strategic în față lângă un grup care făcea trecerea între trotuar și gardurile separatoare. Fiind chiar cu câteva minute chiar înainte să se deschidă porțile, am prins momentul propice sa intram în față. Dap, am fost măgari, dar n-am fost singurii – în plus n-am făcut un drum de 2 ore cu avionul ca să nu intru, nu? Mișcarea asta ne-a făcut să fim în primele 100-150 de persoane, am prins majoritatea instalațiilor libere, deși până ne-am lămurit noi unde să mergem, am stat la câteva cozi mititele. Evenimentul a fost 18+ pentru că primeai alcool pe gratis, fapt pe care l-am descoperit tot cu întârziere.

Spectacolul era împărțit în câteva zone de interes, fiecare o colaborare dintre Moncler și alte firme sau artiști. Cu excepția uneia (unde trebuia să cântăm noi… ba să ne și înregistreze), le-am văzut pe toate, chiar de mai multe ori. Imaginile, muzica, lumea din jur (majoritatea participanților își purtau cu mândrie Monclerele proprii – mda eu aveam un sweater de la Nike…) te făceau să te simți intr-o altă lume.

The Art of Imagination by Mercedes-Benz

Ca o avidă spectatoare a Salonului de Mașini din Geneva, pot să zic că în topul preferințelor mele, dar și al publicului, a fost instalația pregătită de Mercedes-Benz, numită foarte sugestiv Arta Imaginației. Conceptul prezentat a fost PROJECT MONDO G anume o îmbinare reușită între Mercedes-Benz G-Class și trăsături inspirate de canadiana reprezentativă Moncler. Decorul și acrobații care însoțeau noul concept m-au dus cu gândul la un rover lunar ultra-sofisticat. Mai multe detalii despre această colaborare găsiți în acest articol din Wallpaper (în engleză).

The Art of Design by Rick Owens

Ca să rămânem în atmosfera lunară sau de vis, a doua instalație care m-a impresionat a fost la etaj, un monolit pentru doi soundproof steel Sleep Pod care producea regulat modele teribil de solemne care înconjurau structura creând mai degrabă o imagine de coșmar decât de vis. Ceața destul de deasă, jocul de lumini albe și muzica puneau capac. Trebuie să recunosc că m-a fascinat mișcarea modelelor și nu-mi prea mai venea să plec de acolo.

The art of Exploration by Adidas Originals

Inițial mi s-a părut o constructie simplă, niște cuburi din acril locuite de modele. Da, luminată colorat, cu haine interesante, dar oarecum statică în comparație cu restul sălii. Modelele erau schimbate din când în când producând o mică îmbulzeală pentru a vedea produsele mai bine. Mai apoi am observat că se poate intra prin spatele structurii. Fiindcă ne-am prins oarecum târziu de locația asta, se făcuse deja o coadă serioasă. Am stat, căci văzusem cam tot restul de câteva ori și am profitat de ocazie ca să pun câteva poze pe instagram și să privim mai bine populația din jur. Fiind naivă am crezut doar că ne vom urca și noi pe schele să admirăm modele de la apropiere. Nu mică mi-a fost uimirea când am ajuns și am intrat într-o sală plină de oglinzi, cu o bandă rulantă care părea să nu se mai termine. Am stat minute în șir să facem poze cu noi, cu sala, cu cei care veneau pe bandă. În pofida cozii, nu ne-a dat nimeni afară, deși ne cam adunaserăm la capăt și parcă nu ne mai venea să ieșim. A fost într-adevăr o Artă a explorării.

The Art of Terrain by Pharrell Williams

Un loc aparte în inima mea a fost această Artă a Pământului, deși abia am aflat de noțiunea de glamping, drumețiile mi-au schimbat întotdeauna starea de spirit spre o pace interioară și o epuizare plină de încântare. Mai ales de când ne-am mutat în Norvegia, dulapul meu a început să acumuleze din ce în ce mai multe haine practice și de sport. În plus nu mai am nici o jenă să ies în colanți pe stradă. Așadar, am admirat cu interest peisajul pitoresc cu scaune din mușchi, câteva dealuri și corturi schematice. Cred că din colecția asta aș cumpăra câteva produse. Instalația trecea ritmic intre zi si noapte pentru a pune în evidență diverse accesorii purtate de modele.

The Art of Love by FRGMT

Zona asta ne-a adus multe zâmbete. Artă, în capul meu, tipic japoneză cu o invitație la iubire și afecțiune transpusă printr-o relație de voyeurism cu LOVOTs, mici roboței japonezi de o drăgălășenie aparte. Normal că roboțeii și însoțitorii lor (modelele desemnate să îi mângâie și să îi alinte) purtau jachete Moncler pe măsură.

The Art of Elements by Salehe Bembury

Inițial mi s-a părut impresionantă această instalație, poate și pentru că a fost printre primele vizitate, dar până la final mi-am schimbat părerea. Un decor marțian, cu lumină roșie și modele languroase în jurul unui bolovan încercând să mimeze o forță gravitațională inexistentă. Am vazut noua colecție, dar recunosc că nu mi-au căzut deloc ochii pe ceea ce voiau ei să pună în evidență cu urmele lăsate în nisipul roșu… și anume noul pantof sport cu trail grip Moncler.

The Art of Lightness by Palm Angels

Asta a fost una dintre zonele cele mai iubite și care ajunsese spre final la o coadă remarcabilă. O discotecă cu mult clăbuc, pe care am evitat-o, adică doar am făcut poze din exterior mulțimii dansatoare. Primeai „haine de protecție”, adică un fel de halat alb care nu prea acoperea mai nimic, iar cei care ieșeau de acolo erau plini de clăbuc, așa că am zis pas și am mers mai departe.

The Art of All – Roc Nation by JAZ-Z

Aici intrai de fapt într-un studio de înregistrări și a fost singura coadă de la care am plecat după ce ni s-a explicat ce avem de făcut. Pe mine m-au dat afară de la cor în epoca comunistă când toată lumea era înscrisă automat… doar atât vreau să zic.

The Art of Dreaming by Alicia Keys

Era o sală paralelă unde Alicia Keys a dat un concert cam la două ore după deschiderea ușilor, ocazie cu care a fost prezentată colecția „capsulă” ce-i poartă numele, inspirată de moda anilor 90 din New York. Concertul ăsta a fost cel care a adus un public atât de numeros la ușile localului și sursa numeroaselor nemulțumiri legate de organizarea accesului, mai ales că restul evenimentului a fost transmis live pe youtube, dar nu și Alicia. În plus, faptul că te aflai în incinta localului nu îți garanta accesul la concert. Noi am prins intrarea total accidental pentru că ne hotărâsem să mai luam un pahar de șampanie și am intrat ultimii prin porțile care se închideau. Noroc cu carul. Alicia a împărțit scena cu Little Simz and Cleo Sol, câștigătoare ale premiilor BRIT Award și Mercury Prize. N-am stat până la final, am cedat locul unora care chiar voiau să se afle acolo și am plecat înainte de final ca să ne putem mișca liber pe străzi înaintea celor 10 mii de persoane, multe bete criță.

Concluzii finale

• A fost cu siguranță un eveniment unic care #meritavazut si la care nu regret că am mers în pofida micilor probleme de organizare și acces.
• Nu regret tupeul cu care ne-am băgat în față, dar am fost surprinsă cât de prost m-a făcut să mă simt pentru o perioadă. Mi-a trecut complet când am ajuns în interior, după cele 4 runde de verificări ale biletelor, cărților de identitate, buzunarelor și cu detectoare de metale. În plus m-am simțit oarecum justificată, cum zicea al meu: pe ăștia i-a costat doar un bilet de metrou, noi am făcut un efort mai mare să fim acolo. Așa că, da.
• Evenimentul a fost complet gratis, inclusiv numeroasele tipuri de alcool servite în interior.
• Îmi place foarte mult noua tendință a artei contemporane, anume îmbinarea artei digitale pentru a crea o artă imersivă. Aveam în plan să vizităm un muzeu din Londra cu 4 săli ce ofereau un spectacol similar, dar am hotărât de comun acord să lăsăm pe data viitoare pentru că nu avea cum să fie mai impresionant decât spectacolul pe care tocmai îl văzusem.
• Niște filmulețe găsiți și pe Moncler Genius

Pentru mai multe poze și un scurt filmuleț unde puteți vedea ceea ce eu n-am putut transmite în scris vă invit pe instagram:

View this post on Instagram

A post shared by KY (@arhituziast)