De ceva timp caut soluții alternative pentru vazele mele. Nu prea îmi plac florile artificiale, mi se par… triste. Dar m-am lăsat convinsă să încerc niște „buzdugane” din material textil. Nu numai că au rezistat cu brio celor 3 pisici, care după un prim interes, au uitat complet de existența lor, dar nu se prăfuiesc și arată în continuare foarte drăguț.

Luna trecută am trecut prin Lego Copenhaga, unde am dat peste seria lor de flori – în magazin erau montate toate seturile și am rămas impresionată cât de detaliate și complicate sunt de fapt. Am plecat fără să cumpăr, având același preț cu cele de acasă, dar trecând prin duty-free n-am mai rezistat și am palmat o cutie, anume Wildflower Bouquet, cu vreo 200 de coroane mai ieftină decât cele din oras.

Recunosc că deși am avut o mare doză de scepticism, florile astea de la Lego chiar îmi plac și cred că voi completa colecția și cu restul de seturi.

Dar, de ce caut alternative?

Când pisicul degustă aranjamentele florale

… faci poze și filmulețe, nu? Mai ales când are o mutriță teribil de serioasă și mestecă competent din petale de lalele, care sunt printre florile mele preferate. Și pentru că eram teribil de ignoranți, aveam destul de des un buchețel de lalele pe masă din care se serveau două din cele trei pisici gurmande din casă. Până când remarc într-o vineri seara că pisicul meu pufos nu mai mănâncă, ceea ce se mai întâmplă. Este pisicul după care alerg cu mâncarea prin casă, așa că inițial nu m-am îngrijorat prea tare, am considerat că probabil îl supără un ghemotoc de blană. Dar nici a doua zi n-a venit la mâncare, în plus nu s-a mișcat de pe scăunelul lui preferat și nici nu s-a mai ținut după noi prin casă, ceea ce era nemaivăzut. Ba mai mult, avea febră. Normal, toate astea se întâmplau sâmbătă când, în țara asta, veterinarii nu lucrează (sâmbăta și duminica, mai exact). Am reușit să-i facem programare în timpul săptămânii și am încercat să-l ținem hidratat. Vizitele la veterinar s-au dovedit a fi teribil de pline de frustrare, căci după câteva zeci de teste care ieșeau la limită dar totuși normale, veterinarii au ridicat din umeri. Cică se mai întâmplă. Febra continua să fie destul de serioasă și nimic altceva. După numeroase doze de antiinflamator, 2 tipuri de antibiotice, o perfuzie cu soluție salină și o săptămână mai târziu cu bonă austriacă pentru că noi aveam de mers pentru slujbă în Grecia, ne-a întâmpinat la întoarcerea acasă un pisic alintat și miorlăit, dar sănătos. Probabil totul ar fi rămas un mister dacă n-aș fi cumpărat câteva săptămâni mai târziu un alt buchet de lalele, din care a gustat iarăși câteva petale. De data asta l-am văzut degustând otrava, iar febra i-a crescut imediat. Am reușit în sfârșit să pun cauza cu efectul unul lângă altul, am aruncat florile, iar pisoiul a primit câteva doze de antiinflamator care l-au pus pe picioare în două zile.

De ce sunt lalelele toxice pentru pisici?

Lalelele, care fac parte din familia Liliaceae, produc tulipalina A sau α-methylene-γ-butyrolactone, un alergen puternic care poate afecta și oamenii, mai ales floriștii. Bulbii conțin cea mai mare cantitate de toxină, dar aceasta se regăsește și în tulpini, frunze și petale.

Pentru pisoi simptomele pot fi variate și depind de constituția părosului, partea din plantă și cantitatea ingerată, dar includ: pierderea apetitului, greață, diaree, ritm cardiac rapid, sângerări excesive, respirație muncită, convulsii.

Aranjamente florale alternative

De atunci urmăresc cu mare grijă florile care îmi intră în casă pentru a vedea cât interes stârnesc și nu îi mai las să guste din „verdețuri”. Buchetele cu flori de câmp nu par să prezinte niciun interes, dar cu toate astea tot am rețineri când trec printr-o florărie și acum avem din ce în ce mai rar flori proaspete în casă. Trandafirii n-ar fi periculoși, dar l-am văzut pe păros infigându-se într-un țep ca să-și culeagă petala și nici pe ăștia nu-i mai aduc în casă. Am în gradină unii care miros superb, dar afară pisoii mei nu-s interesați de flori.

La noi în casă umblă o vorbă: ești fie cu botanica, fie cu zoologia. Mie îmi mergea mai bine cu zoologia, cumva animăluțele reușesc să-mi supraviețuiască, chiar și cu belelele de mai sus, dar cu plantele am o lungă istorie de cimitire întregi de flori uscate. Dau vina în general pe poziția ferestrelor, temperatură, lumină ș.a.m.d dar adevărul trist e că uit să le ud.