Casele în Norvegia se împart în 3 mari categorii:

• case independente „enebolig” (in traducere liberă case singure), adică case inconjurate de curte sau gradină pe toate parțile, fără nici un perete comun cu altă casă
• case gemene „tomannsbolig”, adică 2 case identice de obicei ca arhitectură, lipite pe o latură
• case în șir „rekkehus”, adică case unite unele de altele formând un șir de 6-12 case

Bineînțeles unele se mai numesc Villa sau simplu hus (adică casă). Încă nu m-am lămurit de ce unele case se califică la apelativul de vilă pe când altele rămân enebolig. Oricum, casa despre care voiam să scriu în seara asta este o casă separată, independentă, modernă, cu infinity pool și propriul ponton la lac. De altfel și singura casă pentru care a trebuit să rezervăm niște bilete, pe care le-am primit pe telefon, dând o impresie total greșită de eveniment bine organizat. Cele 90 de minute de vizită începeau la 12.00, dar din cauză că ne-am delectat din greu la o altă căsuță din lemn mai devreme și pentru că am greșit ieșirea de pe așa-zisa autostradă, am ajuns pe la 12.30. În fața casei am dat de o fătucă teribil de entuziastă care după ce ne-a verificat biletele și ne-a notat în caiețel, ne-a trimis la plimbare în jurul casei pentru că „este deja un grup foarte mare în interior și arhitectul și-a început deja discursul”.

Casa este într-adevăr extraordinară la exterior, iar drumul până la pontonul din lemn destul de accidentat, dar cu niște priveliști superbe. Zona din spatele casei n-a existat niciodată în planul arhitectului, iar stăpânii casei au profitat că nu li s-a trasat nici o regulă pentru acel spațiu și-au depozitat tot ce n-au avut voie să-și aducă în casa nouă. Dar terasa e foarte liberă și decorată scump.

Ne-am plictisit destul de repede de turele în jurul casei, așa că ne-am sprijinit de stâlpul de la intrare și am început s-o fixăm pe fătuca care gera numărul crescător de nou-veniți. Cam după vreo cinci minute dispare fata în casă și se întoarce cu o alta, fericite că au găsit soluția: grupul din casă se mută la subsol, așa că grupul nou poate intra la etajul superior. Gata, au scăpat de noi!

Ei, și aici chiar ne-a plăcut: design interior modern cu spații largi, tavan înalt și o priveliște demnă de Bergen. Nu pot să zic că m-aș muta și mâine acolo, dar n-aș zice nu dacă mi s-ar oferi ocazia. Etajul de sus este de fapt o mare cameră de zi, cu un televizor minuscul înghesuit într-un colț, un șemineu chiar interesant, o bucătărie deschisă spre cameră și separat un dormitor destul de mare cu probabil o baie proprie (dar acolo n-am avut voie să intrăm, probabil din cauză că și-au depozitat săracii oameni toate lucrurile personale). Cam după ce am admirat tot ce se putea admira a venit și domnul arhitect care și-a spus repede poezia în norvegiană, foarte mândru de realizarea lui. Am fi vrut noi să ne strecurăm pe lângă el ca să vedem și etajul inferior, dar aveam accesul blocat spre scară de restul gură-cască.

Când am reușit în sfârșit să ajungem jos, am dat peste locul care ne-a convins că am putea locui acolo fără dubii: propria vinotecă! A dus la o discuție foarte serioasă dacă camera cu vinuri avea sau nu temperatura controlată, informație teribil de importantă (pentru bună-starea vinurilor, bineînțeles). Restul etajului a prezentat mai puțin interes: 2 camere de copii, un dulap pe coridor și o altă cameră de zi cu 2 rafturi de cărți aranjate în teanc. Etajera cu cărți chiar mi-a plăcut.

Am putut vizita casa Wiik în cadrul evenimentului organizat de Open House Bergen, în cadrul rețelei Open House Worldwide.

• Arhitect: Tor Helge Valen
• Anul construcției: 2004